Stiam ca vei veni
februarie 27, 2011
Asa mi-a spus, cu convingere. Aceleasi cuvinte, alte buze.
Dar eu nu ma vand pentru o certitudine. Merg prin zapada la fel ca pe nisip.
O sa vezi, dimineata toata frumusetea asta nu va mai fi. Te vei mira unde au disparut toate, singuratatea asta in doi inghetata, geamatul orasului in departarea intunecata, lumina ce rasare de sub talpile noastre, strabatand zapada usoara, pufoasa, minunat de efemera, mainile noastre stranse in caldura buzunarului, tacerea.
Dimineata, geamatul senzual ce se ridica cetos dintre blocuri se va metamorfoza grotesc intr-un urlet ce aminteste de tabloul lui Munch. Pe fetele nostre se va citi groaza ca toata aceasta frumusete am simtit-o in zadar. Vom saluta respectuos zambind amabil, din colturile buzelor, atenti sa nu ne scape URLETUL, cel care va umple lacom golul. Din tine, din mine, din noi toti.
Da, stiai ca voi veni. Tu stii tot, ai cheia lucrurilor impletita in parul tau lung, sa ti-l tina. Esti fericita si tot trupul tau imi zambeste.
Si, daca esti un inger, eu nu mai caut de-acum certitudini.
