Ea zboara

Dupa urma mea se tin tacute toate bolile pe care le-am avut vreodata.

Sufeream de supararea ca parintii vor sa  ma aiba perfect, apoi era sa mor de de rusine ( si asta de vreo mie de ori… ),  si din cand in cand m-a durut in stanga pieptului, a dragoste trista, in loc sa tip de bucurie ca sunt viu si mai ales ca simt. M-am bucurat intotdeauna tacut dar intens, parca temandu-ma sa nu ma trezesc si realitatea sa fie tocmai pe dos. Am tot visat ca ma prabusesc, si daca o sa se intample sa cad nimeni nu ma va convinge ca nu e un vis, pentru ca eu cred cu tarie ca jos, imperceptibil de aproape, contopindu-se cu sfarsitul, aripile mi se desfac a zbor.

Ea zboara in fiecare noapte. O face cu voluptate, zambind. Ne-am dat intalnire, fiecare cu aripile celuilalt in piept.